Cu ochii minții

     Îmi spui că te-ai schimbat dar eu nu văd. Dacă mă uit la tine nu văd schimbarea, îți văd aceeași sclipire în ochi și același zâmbet la colțul gurii ca acum câteva decenii. Nu, pentru mine nu te-ai schimbat. Iar dacă mă uit la vreo fotografie de-a ta de acum mulți ani, mi se pare că văd și acum în tine fata aia de-atunci. Nu văd schimbările. Nu le văd fiindcă te văd cu ochii minții și  de aia te văd așa cum ai fost, așa cum ai fost pentru mine dintotdeauna. Cu ochii minții. Ce contează ceilalți ochi. Ei văd lucrurile așa de fals câteodată, văd culorile distorsionate și formele urâte pe care ochii minții mele nu le văd. Poate că alții le văd. Eu nu.

     Îmi spui că îmbătrânim. Da, avem norocul ăsta. Și totuși, dacă ne uităm la noi înșine fără oglindă, vedem doi tineri ținându-se de mână, undeva în vreun parc sau vreo stradă pustie. Și dacă mă uit la tine cu ochii minții te văd ca atunci și atunci mă simt și eu tânăr. Ce contează genunchii înțepeniți și mâinile noduroase? Atâta timp cât înauntrul tău e tânăr, atâta timp cât ochii minții tale nu sunt încă orbi, ai rămas același cum ai fost atunci, atunci când te-ai simțit cel mai bine, când te-ai simțit cel mai frumos, când te-ai simțit cel mai puternic. Poate pentru unii e copilăria, pentru alții adolescența, poate  mulți n-au avut vârsta la care să se gândească cu bucurie și emoție niciodată, poate pentru unii timpul ăsta n-a venit încă. Dar pentru noi a fost, a existat și de aceea eu nu te pot vedea altfel. În ochii minții mele, ai rămas în tiparul ăla frumos, cu ochi mari și calzi, cu mâini fine, făcute pe măsura mâinilor mele necizelate. Da, pentru noi a existat vremea aia. Am avut noroc. A existat.

     Îmi spui că ne schimbam. Da. Viața ne-a schimbat. Necazurile și greutățile, drumurile sinuoase cu suișuri și coborâșuri ne-au schimbat. Ne-au schimbat alții, ne-au schimbat dezamăgirile, visele neîmplinite, prietenii neprieteni, oamenii invidioși, egoiști, avari. Dar în străfundul ființei noastre, noi, noi doi, suntem tot aceiași ca dinainte, neschimbați. Doar că pe noi a crescut o coajă groasă ca de plop bătrân. Nu noi am vrut-o, au îngroșat-o anii în care n-am mai putut să rămânem nepăsători la tot ce e în jurul nostru, în care problemele și necazurile n-au mai fost bagatele. S-a îngroșat de la vreme, de la verile fierbinți și iernile geroase pe care le-am trăit, dar sub ea e încă totul viu și cald, fremătând de viață și dorințe, de vise și planuri. În interior, sub coaja groasă nu ne-am schimbat prea mult. Acolo zace viața noastră fiindcă viața nu înseamnă numai clipele     de-acum, înseamnă toți anii ăștia care au trecut, înseamnă și viața fără griji a tinereții. În noi nu ne-am schimbat prea mult, poate pe ici pe colo fiindcă ființa noastră de acum refuză câteodată să accepte câte vreo nebunie pe care am făcut-o atunci, demult si încearcă  s-o critice, încercă să ne dovedească cât de proști, cât de creduli, cât de nerealiști am fost. Degeaba eul nostru de-atunci încearcă să-l convingă pe cel de-acum, există granițe peste care nu poate trece. Dar și ce-a rămas e destul. Să ne mulțumim cu atât.

     Te uiți în oglindă îngrijorată de ce vezi. Aș da un regat ca să poți să te vezi cu ochii minții mele. Atunci te-ai uita cu uimire la ce vezi, ai zâmbi oglinzii și ai face niște gesturi cochete, pline de mister și subînțelesuri. Dar nu poți. Păcat. Încerc să-ți povestesc cum te văd eu, încerc să sparg oglinda asta nemiloasă. Poate odată, când n-o să mai conteze nimic, o să vezi și tu ca și mine. Fiindcă mult timp n-a rămas și e păcat să-l pierdem. Nu e trist, e firesc. Viața trece și trece din ce în ce mai repede. E ca un bulgare de zăpadă care se rostogolește la vale. Întâi încet și apoi din ce în ce mai repede. Acolo, în vale suntem noi. Acolo unde bulgarele a ajuns să se miște repede ca gândul înainte de a se opri de tot, înaite de a se topi de tot. Dar până atunci eu voi închide pe mai departe ochii și-i voi lăsa deschiși pe-ai minții. Și te voi vedea veșnic ca mai demult, cu aceeași sclipire în ochi și zâmbet în colțul gurii.

***  Inapoi la cuprins

 Cu ochii mintii

Link la revista Confluențe Literare

Mail: mica-mea-literatura@gmx.de

Facebook:  Mica mea literatura

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .