Ultima poveste

 

  
     Asta e un soi de final. Cu asta cartea „Trecând prin viață” se încheie. Cândva totul are un sfârşit. Ce-am scris, am scris că așa mi-a venit, habar n-am de ce, dar mi-a făcut plăcere să le scriu. Poate că a fost doar o supapă de ieşire pentru gândurile mele nespuse. O cititoare a comentat odată că s-a regăsit în multe din povestiri. De ce nu? În unele dintre ele sunt multe întâmplări şi trăiri pe care mai toţi le avem. Eu le-am pus doar pe hârtie. Nimic nu e nou, doar noi avem câteodată impresia că doar nouă ni s-a întâmplat.
     Nu mi-a venit greu să scriu. În mine zac atâtea amintiri că nu mi-ar ajunge timpul să le povestesc. Amintiri frumoase dar şi urâte. Pe cele urâte le arunc în hăul inconştientului şi le păstrez doar pe celelalte. Multe legate de locuri, multe de întâmplări, dar cele mai multe legate de oameni. Prieteni sau cunoştinţe, oameni pe care i-am văzut doar o dată în viață, oameni obişnuiţi, oameni neobişnuiţi prin ceva dar toţi oameni. Niciodată n-am fost legat de obiecte, doar de oameni, de sufletele lor, oameni pe care i-am iubit, oameni pe care nu i-am iubit, oameni care au fost lângă mine un timp sau doar o clipă scurtă în care totuşi au lăsat în creierul meu ceva, suficient de mult ca să povestesc ceva despre ei. Sunt sigur că unii din oamenii pe care i-am întâlnit se vor recunoaşte în una sau alta dintre povestiri şi sper să nu mi-o ia în nume de rău.
     În poveştile astea mi-am deschis larg sufletul, dar numai cine umblă prin viață cu sufletul larg deschis poate să primească în el atâta lume.
     Cartea se intitulează „Trecând prin viață” pentru că ideile şi subiectele sunt rupte din viața mea şi a altora din jurul meu. Și dacă treci prin viață cu ochii largi deschişi, atunci poţi vedea şi trăi foarte multe.
     Veleităţile mele de scriitor sunt reduse, însuşi cuvântul „scriitor” mi se pare prea mult pentru ce am scris. Hai să-i zicem doar povestitor, asta s-ar potrivi mai bine. Așa că nu căutaţi mult după vreun stil sau construcţii literare complicate fiindcă n-o să găsiţi. Ați găsit doar un mănunchi de amintiri şi reflecţii care mi-au ocupat şi îmi mai ocupă mintea şi acum.
 
 
*** Inapoi la cuprins
    

Ultima poveste

proza scurta

 

Link la revista Confluențe Literare

Mail: mica-mea-literatura@gmx.de

Facebook:  Mica mea literatura

 

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .