Rugăciune
Atotputernicule, nu știu cum te cheamă, nu știu cum arați, nu știu unde ești dar știu că exiști. Exiști peste tot, în mine, în ceilalți, în aer, în apă, în stelele de pe cer. Știu că exiști fiindcă cineva trebuie să scrie soarta noastră a fiecăruia, cu zile senine sau zile negre căci sunt sigur că soarta noastră a fiecăruia stă scrisă undeva.
Fiecare te numește altfel și fiecare îți pune în gură vorbe pe care ei cred că le-ai spus. Și ei cred atât de adânc în asta încât sunt în stare să omoare pentru ele. Dar eu știu, Atotputernicule că tu nu le-ai spus. Nu puteai să spui toate aberațiile astea în numele cărora popoare aproape au fost rase de pe fața pământului. Eu cred că tu ești Marea Tăcere, ce ne observă fără să ne judece, doar ne observă cum noi urmăm calea sorții. Nu te înțeleg, Atotputernicule, cu toate că mă străduiesc s-o fac. Tu ești acela care ne scrie soarta? De ce o scrii pentru unii mai rea decât pentru alții. Le pui pe toate într-o pălărie și fiecare dintre noi o trage la sorți? Eu cred că pentru tine nu există nici bine, nici rău, toate astea sunt vorbe pe care noi, oamenii, le-am inventat. Păcat sau virtute. Sunt reguli și convenții pe care noi le-am zămislit ca să creăm o carte de reguli după care să putem trai unul cu altul și atât. Și din vorbele astea s-au născut dogme ce au împărțit lumea în credințe și credințele în secte, spunând că totul e în numele iubirii pentru tine, nu pentru interesele lor meschine în dorința lor de a-și împărți lumea între ei. Au creat dogme ale iubirii ca să se poată urî între ei. Eu nu cred Atotputernicule că ai vrut asta. Pentru tine e tot una pentru care nume se roagă. Tot tu ești. Tu nu știi poate ce înseamnă să mori fiindcă tu ești nemuritor și poate că și noi suntem, cine știe? Poate că o parte din tine sălășluiește în noi și partea asta vine și pleacă locuind în milioane de generații de trupuri care s-au născut și au murit. Unii așa gândesc. Alții cred că venim din țărâna în care ne și întoarcem și-atât. Cine știe? Doar tu o știi.
De multe ori cred că noi toți suntem un experiment pentru tine. Un fel de jucării mecanice în care tu ne tragi cu cheia și ne dai drumul ca să ne mișcăm până arcul se destinde de tot. Și ne lași liberi. Unii, trecând prin râuri vijelioase, își udă mecanismul și rugina îi răpune mai repede decât pe alții. Alții o taie direct prin mâlul bălții, se murdăresc, murdăria le acoperă și ochii dar ei merg mai departe așa orbi, dărâmând în stânga și dreapta pe oricine le stă în cale. Unii merg drept și au norocul să nu întâlnească niciun munte în față și își continuă drumul până la sfârșit suind și coborând movilele ce le stau în drum. Dar totul e scris de la început. Tu urmărești doar daca funcționează perfect așa cum ai vrut tu.
De aia cred că tu nu știi ce-i bine sau ce-i rău, ce e virtute sau e păcat sau poate știi dar ti-e tot una. Fiindcă altfel nu-mi pot explica de ce lași să moară copii nevinovați. De ce oameni care cred așa de adânc și de smerit în tine, petrecându-și jumătate din viață în casele tale strălucitoare, triumfal brodate cu cruci sau semiluni trăiesc uneori în chinuri și sărăcie. De ce nu-i ajuți? Fiindcă probabil că ți-e tot una dacă se roagă sau nu, dacă omoară sau nu, dacă mint sau nu. Nu aici e valoare lor în ochii tai. Dar care e atunci? Nu vrei să ne-o spui sau poate ne-o spui în modul tău criptic și noi suntem prea prosti ca s-o pricepem. Poate că țelul tău e să ne duci așa de departe încât fiecare dintre noi să te poată înțelege și atunci vom fi împreună tu și noi. Sau ne selectezi prin boli si războaie? E lumea asta plină de războaie o selecție pentru tine? Nu ți-e teamă că selecția asta o să te lase cândva singur, fără un suflet la care să te uiți, fără vreo jucărie mecanică pe care s-o mai tragi?
Te rog Atotputernicule, spune-ne ce să facem și ce cale să urmăm! Căci binele ce-i bine pentru noi nu e bine întotdeauna pentru alții si răul altora ne bucură câteodată sufletul. Dă un semn prin care numele tău să fie același pentru toți , dă un semn prin care răul să fie rău pentru toți și binele să fie bine. Căci altfel, în numele tău, nume pentru fiecare altul, vom pieri, vom pieri cu toții. Te rog!
*** Inapoi la cuprins
Rugaciune
Link la revista Confluențe Literare
Mail: mica-mea-literatura@gmx.de
Facebook: Mica mea literatura
proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta . . .