E ciudat
E ciudat cum oameni cu care ai împărțit cândva un timp, dispar din viața ta și nu-i mai vezi. Nu-i mai vezi niciodată. E nedrept. Ați împărțit atâtea, atâtea zile, atâtea bucurii sau necazuri. Aveți atâtea amintiri comune și totuși aveți acum două vieți separate în două locuri diferite, în două lumi diferite. E ciudat cum aceleași amintiri, amintiri comune, pot fi gândite separat în două minți diferite aflate așa de departe una de alta. Nu că n-ai vrea să-l vezi, nu că nu ai vrea să-l întălnești dar nu se poate, pur și simplu nu se poate. Fiindcă distantele sunt enorme, nu în kilometri ci în lumi, sunt alte lumi în care trăiți, așezate la ani lumină una de alta și doar gândurile amintirilor le pot străbate instantaneu. E ciudat cât de departe și cât de aproape puteți fi în același timp unul de altul.
E ciudat cum colegi, cu care ai stat atâția ani în bănci de școală, pe coridoare întunecoase în pauze prea scurte, au dispărut pentru tine pentru totdeauna. Fizic vorbind. Fiindcă cuvintele și râsul lor îți sună și acum clar în urechi, fețele lor îți stau și acum înainte cu ochii lor încă clari și puri. În minte doar, doar în minte.
E ciudat cum persoane cu care ai fost împreună sunt cu tine, în mintea ta, de parcă ar fi aievea și după atâta amar de timp. Parcă ar fi ieri, gata să vorbești cu ei, gata să râzi cu ei, gata să începi cu ei din nou viața care din nou v-ar desparți, v-ar desparți pentru totdeauna așa cum v-a mai despărțit o dată.
E ciudat, viața e împânzită cu episoade mărunte care rămân impregnate undeva în noi. Întâmplări singulare, rupte de tot ce gândești sau faci în fiecare zi, situații așa de adânc ascunse încât dacă ai vrea să le cauți ai trece pe lângă ele fără să le observi. Și totuși, un miros, o culoare, un obiect, o lumină, ți le aduc instantaneu în fața ochilor în amalgamuri de simțuri care, n-ai crede, n-au dispărut, stau stocate pe mai departe inutile în creier. Inutile? Nimic din ce-am făcut nu e inutil, fiecare lucru pe care l-am făcut, pe care l-am trăit, e o experiență, bună, rea, dar parte din viața noastră și că ies uneori la iveală e parcă puțin le-ai mai trăi o dată. Și în spatele acestor beții de simțuri stau persoane. Persoane cu mirosuri, cu culori de ochi, cu timbru al vocii pe care îi auzi, îi vezi, îi miroși și întinzi mâna după ei ca să-i atingi și dispar într-o clipă ca un fum, lăsându-te singur cu tine însuti, puțin derutat în nouă ta lume, cu alte mirosuri, cu alți ochi, cu alte voci.
E ciudat cum prieteni, altădată nedespărțiți, cum perechi, cândva îndrăgostiți, cum frați chiar câteodată, se spulberă unul pentru altul în neant, se pierd fără urmă. N-a rămas oare nimic din cea fost, n-a rămas nimic din dorința de a fi împreună, din plăcerea de a vorbi, de a visa, de a trăi? Doar amintiri?
E ciudat cum câteodată lumile astea aflate la mii de ani lumină una de alta se intersectează și atunci ne întâlnim. Ne întâlnim pentru o clipă, două și ne uităm unii la alții stânjeniți, de parca am fi două ființe oarecare care s-au nimerit din întâmplare într-un ascensor care suie etaje. Și am dori dureros să spunem ceva, să vorbim, să povestim, așa cum am vorbit în mintea noastră de atâtea ori unul cu altul, așa cum am vorbit odată, demult și așa cum am râs odată, demult unul cu altul, dar din gâtlejurile noastre uscate nu iese nimic. Nimic printre buzele noastre împietrite într-un zâmbet forțat. Și ascensorul suie cele câteva etaje în clipite, ușa se deschide și ieșim amândoi. Cu un ultim zâmbet, poate o îmbrățișare fugară, ne întoarcem fiecare în lumea lui de la mii de ani lumină și în drum spre ea ne întrebăm de ce n-am apăsat pe vreun buton de stop ca să oprim liftul, să putem să stăm puțin și să vorbim. N-are importanță despre ce, doar să vorbim. De ce nu am întrebat mai nimic, de ce nu știm nici acum nimic unul despre celalalt, de ce, de ce? Fiindcă acum suntem niște străini, niște străini care s-au întâlnit întâmplător într-un lift.
*** Inapoi la cuprins
E ciudat
Link la revista Confluențe Literare
Mail: mica-mea-literatura@gmx.de
Facebook: Mica mea literatura
proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta . . .