Homo sum et nihil humani...
„Un mediocru nervos, nu prea deştept, care enervează pe mai toată lumea fiindcă aproape nimeni nu are răbdare să asculte până la capăt ce vrea el să spună”. Cam asta e definiţia pe care am dat-o eu despre propria mea persoană. Desigur că există şi alte lucruri negative despre mine, dar cam asta ar fi esenţa. Nu mă leg de defecte pe care natura mi le-a făcut cu generozitate cadou, ci de cele pe care lumea binevoitoare din jurul meu găseşte că e doar vina mea că le am şi nici măcar nu încerc să mi le corectez. Așa că dacă spun ei, trebuie să fie adevărat. Desigur că este vina mea că nu reuşesc să mi le corectez, așa cum toată lumea, cu sau fără sfaturi aşteaptă de la mine. Dar în general lumea dă cu multă sârguinţă şi bunăvoinţă sfaturi, indiferent dacă se pricep sau nu la activitatea respectivă. Dacă fac ceva la care chiar mă pricep, lucru de care în general lumea se îndoieşte, aproape întotdeauna stă cineva în spatele meu privind plin de interes critic ceea ce fac. Și mai întotdeauna fac greşit fiindcă altfel n-ar veni prompt din spate: „n-ar trebui să faci oare așa…?”. În cele mai multe cazuri sfatul nu se potriveşte cu soluţia mea fiindcă, tot în general, vine de la persoane care n-au mai avut niciodată legătură cu ceea ce fac eu. Atunci am trei variante: ori să mă fac că nu aud, lucru inutil de fapt fiindcă sfătuitorul meu din ceafă va repeta de atâtea ori întrebarea până o să fie sigur că am auzit-o, ori să-i spun cât se poate de fin să mă lase ca ştiu eu ce fac, ceea ce nici asta nu ajută fiindcă continuă să susţină că soluţia lui de specialist în această treabă pe care niciodată până acum n-a mai făcut-o e mult mai bună decât a mea şi dacă-l refuz de mai multe ori, precis îmi spune că sunt nervos, recalcitrant, iritat, negativ, că nu accept sugestii de la nimeni şi voalat că nu sunt nici pe departe așa de deştept pe cât mă cred eu, oricum mult mai prost decât e el. Și în sfârşit, a treia soluţie este să preiau, conştient de urmări, sfaturile ce mi se dau. Adică să fac cum mi se spune, conştient că la sfârşit o să iasă prost, dar o fac în speranţa că după aia o să pot sa-i spun cu satisfacție: ai văzut că n-ai avut dreptate? Dar asta e doar o iluzie. Răspunsul vine prompt: de ce te-ai luat după ce zic eu? Ce, eu sunt specialistul? Dacă te crezi mai deştept trebuia să faci cum ai știut tu. Și atunci îmi vine în minte, pe lângă imaginile cu pistoale, cuţite, mănuşi de box, etc. zicala inteligentă că cine nu munceşte nu greşeşte. Au mare dreptate când gândesc despre mine că nu sunt prea deştept. De fiecare dată cad în această capcană şi nu mă învăţ minte. Sunt de nerecuperat.
Cât de plictisitor sunt nu-mi dau seama, probabil că destul de mult. Nu-mi aduc aminte să fi reuşit foarte des să spun o frază până la capăt fără să fiu întrerupt. Habar n-am de ce. Poate fac frazele prea lungi, poate vorbesc prea rar, poate vreau să spun ceva care doar mie mi se pare interesant. Încă n-am reuşit să îmi reduc vocabularul la lexicul minimal. „Da” şi „nu”. Dar lucrez la asta intensiv. Iar dacă şi asta va fi prea mult, o să-l păstrez doar pe „da”, un „nu” ar fi foarte periculos. Și culmea că la sfârşit sunt uneori întrebat: tu chiar nu ai nicio părere despre asta, nicio sugestie, nicio dorinţă?... N-am. Sunt un indiferent tipic, alt defect de-al meu pe care nu l-am menționat la început fiindcă sunt şi uituc printre altele. Cunoaşteţi afirmaţia: eşti băiat bun dar… Eu o cunosc foarte bine fiindcă o aud mai tot timpul, o visez câteodată şi noaptea. Asta e ca şi cum ai zice ca eşti un şofer bun dar ai dat cu maşina în pom. Ești şofer bun dar…
Ia sa vedem, ce defecte mai am? Nu contează dacă le ştiu sau nu, cineva, cândva o să mi le facă precis cunoscute. Ești leneş, eşti neatent, nu ești romantic… Ce să fac? Ce, parcă eu n-aș vrea? Homo sum et nihil humani a me alienum puto. Sunt om şi nimic din cele omeneşti nu-mi este străin.
*** Inapoi la cuprins
Homo sum et nihil humani...
Link la revista Confluențe Literare
Mail: mica-mea-literatura@gmx.de
Facebook: Mica mea literatura
proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta . . .