"Bătrânețea nu e chiar așa de rea când iei in considerare și alternativele."            (Maurice Chevalier)

Bătrânul de 60 de ani care cade din pod și își rupe piciorul

De ziua mea, când am împlinit rotunda vârstă de 60 de ani, m-am suit în podul șurei și, fără să mă vadă nimeni, m-am dus la locul unde am ascuns cârnatul. De ce l-am ascuns ? Ei bine, tot ce e bun e păstrat pentru neterminatul ăla de nepotul meu, pe care nevastă-mea îl consideră un super, adică un super inteligent, super frumos, super și așa mai departe și care de fapt e doar un super șmecher care stoarce de la toți ce-i trebuie, treaba lui, dar stoarce și ce mi-ar trebui mie.
Deci, fericit de singurătatea mea în doi, eu și cârnatul, am tras pe nări minunata lui mireasmă de carne afumată, bine uscată și, cu evlavie, l-am luat de pe cuiul lui pe care a stat atâta timp și m-a așteptat credincios și am început, cu el în mână, să cobor scara podului în ideea să găsesc un colțișor liniștit și să-l înfulec în liniște împreuna cu bucata de pâine proaspătă pe care am adus-o cu mine și cu ceapa roșie pe care o voi lua din șopron. Dar așa se vede că nu mi-a fost scris să fie așa cum am vrut  eu căci am alunecat pe scară, că mă țineam numai  cu mâna în care n-aveam cârnatul și m-am dus, tot din treaptă în treaptă, pana jos pe pământul bătucit din șură. Și mi-am rupt un picior. Mă durea ca dracul, dar n-am scos nici un piuit până n-am înfulecat în grabă cârnatul, că dacă venea Mița, nevastă-mea, mi-l lua și-l dădea și pe asta lui neterminatul.

Când am înghițit ultima bucățică, am strigat:
- Mițooooo ! Hai ca-i de rău !
M-a întrebat:
- Ce-i de rău Ioane, ca eu sunt  la vaci și nici una nu și-o rupt piciorul.
- Da mi l-am rupt eu femeie și nu mă pot mișca din șura.
- Da ce-ai căutat în șura ? Ai zis că te duci în gradină să tai iarba pentru găini.
N-am știut ce să mai zic. Cu Mița nu-i de glumă cu minciuna, așa că i-am zis că am vrut să iau o ceapă și așa a și fost și că am alunecat pe pământul bătătorit și am căzut.
- Ti-am spus să pui niscaiva nisip peste lutul ăla alunecos că o să-și rupă cineva picioarele dar tu nu, n-asculți niciodată de nimeni, că tu ești deșteptul lumii, na, acum ai priceput.
- Mă, tu nu pricepi că-i rău ? i-am mai strigat cu disperarea omului care a rămas singur pe o insulă pustie și nu mai știe ce să facă.
- Uite că vin, mai adăp vaca, mă duc să întorc pâinea în cuptor și gata.
Ce sa zic ? După câte o cunosc eu pe Mița, planul ei e ca linia roșie a partidului, nici la stânga, nici la dreapta, așa ca am așteptat cuminte să vină.
După vreo jumate de oră, a venit și Mița mea și când m-a văzut a început sa se burzuluiască la mine:
- Tu n-ai putut să spui mai repede că-i rău ? Mai da tăntălău mai ești, ca așa o fost muma-ta și tată-tău și tot neamul vostru, nu știu ce mi-o fi fost în cap să te iau de bărbat. Mă duc s-o aduc pe moașă ca felcerul e dus cu doctorul să aducă niște porci din piață.
Am mai așteptat vreo jumătate de oră, cârnatul se încăierase cu ceapa pentru întâietate în burta mea fiindcă  simțeam niște crampe cam interesante în mațe și mă rugam la Al de sus să mai aibă putină răbdare și să  mă mai amâne cu drumul în fundul curții, dar n-a fost milos cu mine, așa că atunci când a venit moașa, m-au făcut și ea și Mița de mirul lumii că ce, sunt copil de țâță să mă scap pe mine ?

 N-am zis nimic că nu mai aveam putere, piciorul mă durea, burta mă durea, în jur mirosea ca în spatele pieței după ziua de târg, a făcut moașa niște surcele cu toporul și mi-a legat piciorul cu niște rafie de legat vița pe care a găsit-o pe-acolo prin șura. Pe urmă și-a privit opera și a zis mulțumită:
- Ești ca nou. Mă duc ca mai am și altele pe cap nu numai să leg picioare la toți căcăcioșii.
Și dusă a fost. Mița nu mă putea ridica singură că era muiere, așa că am stat mult și bine până a venit feciorul meu de la CAP și m-a ajutat să mă scol și să mă primenesc și s-a dus să vorbească cu doctorul.
Peste vreun ceas s-a întors, cam cherchelit și a zis că doctorul nu poate veni.
- De ce nu poate ? l-am întrebat eu cu ultima picătură de putere din glas.
- Fiindcă-i beat, răspunde feciorul meu sec. Am  băut împreuna țuica pe care i-am dus-o să-l înduplec să vină cât mai repede să te vadă, dar bag de seamă că nu ține ca mine la băutură, acum doarme ca lemnul. Mai mult n-am putut face pentru tine.
- Si felcerul ?
- Beat și el.
N-am mai spus nimic, am rămas mut cu gândurile la pedeapsa lui Dumnezeu că am fost așa de hapsân și de lacom să vreau să mănânc singur bunătate de cârnat. M-a văzut și nu i-a plăcut. Asta e.

Acum piciorul mi s-a vindecat dar a rămas cum l-a pus moașa, puțin cam strâmb, șchioapăt  și mă doare când calc pe el dar doctorul zice că-i bine. Dacă vreau, mi-l rupe încă o dată și mi-l pune cum trebuie, dar mai bine șchiop decât să mă dau pe mâna lui.

***

Batranul de 60 de ani care cade din pod si isi rupe piciorul

Inapoi la cuprins

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani

batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani

batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani batranul de 60 de ani