Publicată în revista "Confluențe Literare", Ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016.

"Îți poți imagina o lume fără bărbați ? Nici o crimă și o mulțime de femei grase și fericite."                                                                                                      (Marion Smith)

Doar pentru bărbați

     Ești femeie ? atunci ar trebui să nu citești asta. De ce ? Ei, fiindcă asta e numai și numai pentru bărbați, scrie în titlu, n-ai citit ? E ca să zic așa o conversație în cercul restrâns larg al bărbaților. Nu că ar fi ceva indecent sau mai știu eu ce, ci că aici e vorba numai despre bărbați, adică cum sunt ei, cum se văd ei pe sine însuși, multele lor calități și puținele lor defecte. Deci te rog, respectă-ne singurătatea de grup și ia-ți o revistă de modă dacă vrei să citești ceva. Îți mulțumesc, sau îți mulțumesc în numele milioanelor de asupriți chinuiți de tot felul de munci nedemne pe care trebuie să le facă: dus gunoi, aspirat, etc.

     Noi bărbații suntem o specie aparte adică avem niște caracteristici speciale pe care numai noi le avem: inteligență, bunătate, simțul umorului și multe altele din categoria asta. Doamnă dragă, nu te supăra, te-am avertizat să nu citești. N-ai ascultat și a trebuit să afli în mod brutal acest adevăr.

     Ca cineva să înțeleagă de unde vin aceste caracteristici, trebuie să ne întoarcem acum câteva milioane de ani când omul încă era un fel de maimuță. Din starea asta, noi, bărbații maimuță ne-am împărțit în două categorii care au ajuns până în zilele noastre: unii care au trecut mai departe și unii care au rămas așa. Mă voi referi la prima categorie, care merită atenție pentru realizările pe care le-au avut în decursul acestor milioane de ani. S-o luăm pe rând: cine a descoperit focul ? O femeie ? Îmi vine să râd. Când se vorbește de cine a descoperit focul se înțelege implicit că a fost un bărbat. Ce avantaje ar fi avut o femei să descopere focul ? Să-și facă de lucru, să porționeze carnea de mamut ca să încapă în oală ? Fără foc o mâncau crudă și nu avea de lucru. Bărbatul, în căutarea lui continuă în a dezvolta lumea, a gasit prima scânteie cu care a fript carnea și din scânteie în scânteie, a juns să aiba o mașină decapotabilă în care să se plimbe fără rost (ar zice femeia care a citit totuși până aici)  dar pentru bărbat e dovada masculinității lui, adică modul cum s-a descurcat ca să poată fluiera din mașină, cu țigara în colțul gurii după vreo fată care în mod necesar ar trebui să se uite admirativ la el.

     Dar s-o luam încet. Ca să frigă carnea, cine a vânat mamutul ? Bărbatul a fost acela care a făcut armele de vânătoare cu care a vânat mamutul și pe urmă pe cei din triburile vecine. De ce ? Ca s-o hrănească pe femeie și s-o apere. Astăzi se cheamă că e iubire, atunci nu era decât un instinct primar care la categoria a doua de bărbați (vezi pasajul cu maimuțele) s-a păstrat evident, la ceilalti abscons. Ce este acest instinct primar ? Este la ce frumoasele noastre colege de specie se referă foarte des când spun că noi, bărbații, nu gândim cu capul ci cu altceva. Este o calomnie, noi gândim și cu capul. După, dacă nu adormim.

     Bărbatul este o ființă complexă, cu toate că ni se reproșează că noi nu putem gândi sau face mai multe lucruri deodată așa cu pot femeile dar nu e adevărat. Uite Napoleon. Putea să facă nu știu câte lucruri deodată. Conoașteți numele vreunei femei celebre care să poată asta ? E adevărat că femeile pot să conducă și să vorbească la telefon simultan, dar asta cu rezultate dezastruase pentru circulație. Și apropos telefon. Bărbații sunt concreți, conciși, direcți și fără ocolișuri. O convorbire telefonică tipic bărbăteasacă se desfășoară cam așa: „ Alo, da…da…nu…bine…cum vrei tu…pa.” Pentru a reda una purtată de o femeie nu am timpul necesar și cerneală suficientă.

     Ce nu înțeleg este de ce ni se reproșează mereu ceva ? Că n-am făcut, că am făcut, că n-am zis, că am zis, că nu câștigăm destul  (că câștigăm destul, asta nu se amintește). Niciodată nu facem ceva corect și dacă o facem, precis e la momentul nepotrivit. Avem mare noroc că avem niște calități deosebite de adaptare la orice situație cum ar fi auzitul selectiv, transferul unei informații deranjante de la o ureche la alta, calități pe care oponentele noastre feminine le numesc nici mai mult nici mai puțin decât nesimțire. Dar nu e așa, sunt rămășițe arhaice de pe vremea când trăiam în peșteră la comun și unii sforăiau, copiii țipau, femeile se certau. E un instinct de apărare foarte util, nimic mai mult.

     Bărbații au o înclinație evidentă către filozofie sau cum spun femeile de a bate apa în piuă (ți-a plăcut cum am zis, dar bârfele voastre interminabile ce sunt ?). Dar puteți să vă imaginați cum nenorocitul ăla stătea de pază pe vreo stâncă noaptea în frig, îi era frică de întuneric, de animale, de dușmani și atunci ce făcea ? Număra stelele ca să uite. Și tot privind el cerul a început să aibă vedenii, să vadă  chestii nefirești, să-și imagineze că ce ar fi daca…, să intre cu gândul în miezul lucrurilor că exista sau nu miez, să combine cerul cu tufișurile și lupii cu norii alcătuind un amalgam mental cu oarecare logică. Iar dacă îi placea, atunci vorbea cu confrații care făcuseră același lucru noaptea trecută și văzuseră altceva și așa se iscau discuții aprinse și contradictorii, pe care le-au preluat mai departe grecii și pe urmă mai toți bărbații. Sigur că e o caracteristică pur bărbătească. A stat vreo femeie santinelă noaptea ? Poate la Amazoane, dar asta nu e dovedit.

     O altă problemă bărbătească este necesitatea de a aplana conflicte. Iar dacă nu există conflicte, atunci le crează ca să poată avea ce aplana. Istoria e plină de exemple, de la sumerieni pană la americani. Nu poti să le gasesti vină, e tot o relicvă arhaică. Uita-te la mai tote animalele. Ca să-și cucerească perechea masculii se bat între ei. Așa a fost și la oameni. Imaginați-vă că el stătea cu măciuca în mână și o învârtea. Era ea impresionată de asta ? În mod cert nu. Dar dacă el lua măciuca și-i dădea în cap la vreunul care voia să-i facă ei ceva rău ? Ei atunci era picată în extaz și admirație, gata să-i nască un urmaș. Atunci bărbatul s-a prins că dacă vrea un urmaș, sau mă rog, măcar procesul tehnologic, trebuia să găsească pe cineva la care să-i dea în cap. Asta ca să-i dovedească că e capabil să o apere. Cu cât era mai puternic și măciuca mai mare, cu atât mai bine. De ce credeți că până aproape în zilele noastre bărbații solizi și bine făcuți aveau trecere la  doamne ? Fiindcă ele credeau sau mai bine zis simțeau că el, mușchiulosul, era capabil în orice situație să o ia sub braț și să fugă cu ea de pericol. Tarzan-Jane. Treba a durat milenii până în ziua de azi, dar în principiu a rămas la fel. Femeia are nevoia să fie aparată. Și atunci să nu te miri că o frumusețe de fată se combină cu un burtos urât ca dracul, cu vreo 30 de ani mai batrân decât ea. Ea are senzatia de siguranță, nu că o ia sub braț și fuge, dar are atâția bani că se suie în jetul lui privat și zboară în Caraibe. Deci mușchii aluia sunt banii. Atâta tot.

     Ar mai fi multe de spus despre noi, bărbații, dar nu vreau s-o plictisesc sau s-o obosesc pe doamna care sunt convins că în pofida avertismentelor mele repetate a citit, curioasă, până aici. Știu că o să spună că nu e adevarat, dar este. Poate să întrebe orice bărbat normal și o să afle aceleași adevăruri.

***

 Dacă ți-a plăcut, te rog votează !

Doar pentru barbati

  Inapoi la cuprins

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati 

barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati

barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati barbati