Revelion

    În sfârșit trecerea dintre ani. Ultima zi, ultima oră, ultima secundă. Am deschis sticla de șampanie şi am umplut paharele ca să ciocnim fix la miezul nopții. Ne pupăm şi ne urăm unul altuia ce credem noi că celălalt şi-ar dori. De exemplu nevastă-mea: mi-a dorit să o iubesc, să am grija de ea, să încerc să câştig mai mult, să fiu mai simpatic, mai vesel şi multe alte lucruri pe care eu mi le-am dorit în locul aparatului de fotografiat mult prea scump pentru finanțele mele.

Dacă stau să mă gândesc, Revelionul pentru mine a avut o evoluție parabolică, vârful l-am depăşit de mult. Când eram mititel, să zicem la vârsta de cinci luni, primul meu Revelion pe lumea asta, l-am sărbătorit simplu, spartan, puținul vin pe care l-am primit cu laptele maică-mi era puțin cam dulce, vinul sec mi-ar fi plăcut mai mult, dar sunt momente în viața în care pur şi simplu nu poți alege ce vrei.

    Câţiva anișori mai încolo, Revelionul m-ar fi lăsat rece dacă părinţii mei nu ar fi avut încăpăţânarea să se ducă să petreacă undeva, lăsându-mă cu bunica. Nu că Revelionul cu bunica n-ar fi fost plăcut, cu ea puteam face ce vroiam, dar era o chestie de principiu să-ţi lași odrasla şi să te duci să te distrezi fără să te gândești la uriașa răspundere pe care o ai faţa de copii.

    În adolescenţă, roata s-a întors. Brusc şi deodată, optica părinţilor mei s-a schimbat şi o grija nefirească i-a cuprins când voiam eu să merg la Revelion undeva cu băieţii. Mama era chiar îngrijorată că o să beau alcool, de parcă eu am întrebat-o la cinci luni pe ea dacă bea.

   În adolescenţă, Revelionul a devenit poate cea mai importantă zi, sau mai bine zis noapte din an. Să ai șaptesprezece ani, să ai la dispoziție oficial o noapte întreagă, să poți să tragi o dușcă şi să fumezi o ţigară sub ochii admirativi ai fetiței cu care te-ai combinat pentru această ocazie rară, mă simțeam bărbat, matur, frumos, inteligent, spiritual, exact așa cum mi-a urat anul ăsta nevastă-mea să fiu.

   Revelionul e o chestie foarte complexă, depinde din ce punct de vedere îl privești. Nu e același lucru. Dacă ai nouăzeci de ani,  nu știi dacă a-l sărbători pe cinste e în interesul tău, dacă excesele în ale mâncării şi băuturii nu sunt un soi de harachiri şi, în loc să urmezi urarea de "la mulți ani", nu faci altceva decât să pui capăt pe vecie problemelor de prostată. Așa că mai bine o lași mai moale şi mănânci şi bei mai puțin, de parcă ar urma încă o serie de multe Revelioane. La douăzeci, nici nu te gândești la prostată, cred că majoritatea habar nu au că există așa ceva, așa că bagi în tine de parcă ar fi ultimul tău Revelion. Dar majoritatea Revelioanelor le petreci mai mult sau mai puțin plăcut, oscilând între a-l petrece cu niște prieteni simpatici sau a-l petrece cu soacră-ta.

Acum a trecut. În anul ăsta a fost pe la mijloc, nici prieteni dar nici soacră, așa ca după ce iau Colebilul mă duc să mă culc. An nou fericit !

***

Revelion

   Inapoi la cuprins

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion revelion  revelion revelion revelion revelion