"Dacă o problemă produce multe ședințe, ședințele devin, în cele din urmă, mai importante decât problema."
(Legea lui Hendrickson)

Jurnal de ședință

De azi dimineață stau într-o continuă ședință. Deja de patru ore şi nici la jumătate nu am ajuns. E prima zi din două. Am trecut deja de faza în care am simțit că înnebunesc, de faza în care mi-era somn, de faza când cât de cât am încercat să fiu atent, sunt în faza în care am convingerea că numai moartea mă va scăpa de acest eveniment. Două zile de dimineața până seara. Daca n-ați participat la așa ceva, nici nu vă puteți imagina cum e. Şi totul în engleză, fiindcă fiecare al treilea e german, fiecare al patrulea e francez şi restul sunt italieni, portughezi şi unul din trei zeci e român. Adică eu.

Şi limba engleză nu e o limbă unică: există o engleză- germană, destul de aproape de limba originală engleză, o limbă englezo-franceză, foarte aproape de limba franceză, adică sună ca franceza cu vagi accente şi cuvinte englezești şi o engleză-italiană, adică engleza pe care italienii o cred că e engleză dar nu e. În consecință, din patru cuvinte unul pare să fie aproape corect şi tocmai ăla îmi lipsește mie din vocabular. Deci asta pare să fie regula şi după regula asta, cu originea mea dacică, engleza mea ar trebui să sune: the varză, the viezure, the barză sau the brânză.

Eu sunt singurul de parte tehnică. Restul sunt  cam din același domeniu de activitate, ceea ce nu e cinstit. Adică ei, douăzeci şi nouă, nu înțeleg o singură prezentare, pe-a mea, iar eu nu înțeleg douăzeci şi nouă, adică pe fiecare dintre a lor luate separat. Dumnezeule, mai am trei ore.

Mi-am scris toata corespondenţa prin e-mail, probabil că dacă soacră-mea ar avea calculator i-aş scrie şi ei vreo două pagini. Restul cunoștințelor şi rudelor au primit fiecare o scrisoare lungă şi amănunțită, probabil că fiecare dintre ei si-au spus: uite ce băiat drăguț, cum s-a gândit la mine şi  câte amănunte mi-a scris. De-ar știi ei…

Am fost cred a noua oară la toaletă. Având în vedere vârsta mea nu prea fragedă, ceilalți gândesc probabil: săracul, prostata, ce să-i faci. De fapt cu prostata n-am nimic, doar că din plictiseală am băut nu știu câte pahare de apă, care acum îşi arată efectul natural.

Ședințele astea nu se cheamă ședințe. Se cheamă meetinguri. Meetinguri, mă duc la un meeting. Sună cu totul altfel decât nenorocita expresie “mă duc la ședința”. Total banal. Ședința e de partid, e de sindicat, meetingul este un loc în care se întâlnesc  “altfel de oameni”, manageri, nu șefi de echipă, se rezolvă „events”, nu probleme, ce mai, la meeting te simți înălțător, elevat, nu ca la o ședința unde… se întâmplă de fapt exact același lucru.

Peste o jumate de oră trebuie să-mi țin şi eu prezentarea. O chestie mai inutilă nu cred că există pe lume. Nimeni nu va asculta şi dacă ar asculta n-ar înțelege probabil mai nimic. Nu din cauza că problemele pe care foliile mele pline de poze şi foarte puțin text le-ar ridica. Nu. Din cauza englezei mele dacice.

În sfârșit mă ridic şi cu laptopul în mană mă duc la pult, fac conexiunile ca un profi şi încep:

the motorul ăsta şi the motorul ălălalt, dacă le alimentăm de la the priză o să se învârtă pană amețesc. Aș putea să spun tot atât de bine povestea cu Harap Alb, nimeni n-ar observa, totul e să mai pun din când în când un “the” ca să sune englezește. The zmeu, the balaur, the Ileana Cosânzeana.

Am trecut cu bine, nimeni nu a avut de pus nici o întrebare, altfel am fi fost puși în dificultate şi eu şi ăla care ar fi întrebat, mai ales dacă ar fi fost un italian. Mă duc la fel de țanțos la locul meu de parcă aș fi făcut nu știu ce lucru important, închid capacul laptopului şi mă pregătesc, ușurat să ascult ultimele două prezentări de azi, la fel de anoste şi interesante ca şi a mea.

Mai am o zi. Trece şi asta…

***

Jurnal de sedinta

  Inapoi la cuprins

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal

jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal jurnal