"Ne aflăm la nouă kilometri în spatele frontului. Ieri am fost înlocuiți; acum avem burta plină de fasole cu carne şi suntem sătui şi mulțumiți.."
(Erich Maria Remarque - Nimic nou pe frontu de vest)
Pe frontul de vest, nimic nou
Pe frontul de vest, nimic nou. Aşa i-aş scrie nevestei mele dacă ar fi război şi m-aş afla pe frontul de vest, ceea ce nu e cazul. Nevastă-mea ar citi scrisoarea şi ar zice: bine că nu e nimic şi i-ar povesti maică-si că pe frontul de vest, totul e ca săptămâna trecută, iar soacră-mea ar spune: cred că ar trebui să-i facem un pachet cu nişte prăjitură şi să i-l trimitem. Şi s-ar apuca să facă un cozonac cu mac, cum numai ea ştie şi mi l-ar trimite. Când aş primi pachetul, l-aş desface cu grijă, că ştiu că înăuntru e cozonac cu mac, fiindcă nevastă-mea nu face prăjituri şi după ce-aş mânca prima felie, ar intra colonelul şi mi-ar spune: soldat, nu-l serveşti pe superiorul tău ? Şi şi-ar băga în gura lui mare vreo doua, trei felii din cozonacul de la soacră-mea şi m-ar întreba: cine a copt bunătatea asta de cozonac ? Şi mi-ar ordona să-i spun soacră-mi să mai facă câţiva şi să-i trimită direct la el acasă. Eu i-aş spune să trăiţi, am înţeles, dar nu i-aş spune că asta-ţi mai lipseşte, măi matahală grasă şi i-aş scrie nevestei mele, să-i spună maică-si să-i facă nehalitului vreo câţiva cozonaci. Şi soacră-mea s-ar da peste cap să facă cei mai buni cozonaci din câte a făcut vreodată și i-ar trimite direct acasă la colonel, care drept mulţumire m-ar face ordonanţa lui, aşa m-aş muta la el acasă unde stătea dumnealui împreună cu coniţa lui cu vreo doua zeci de ani mai tânără ca el şi cu vreo cinci chintale mai uşoară. Şi coniţa m-ar chinui cu tot felul de munci, că se plictisea de moarte singură şi când i s-ar părea dumneaei că e frig, m-ar pune să-i încălzesc patul şi să rămân în el. Şi, odată, când tocmai eram pe post de ploscă de încălzit picioare, ar veni colonelul pe neaşteptate şi m-ar găsi în patul coniţei şi m-ar trimite pe frontul de est cu primul transport. Şi acolo m-aş fi făcut că sunt bolnav şi m-ar fi băgat în lazaret şi restul ar fi plecat la luptă. Şi, o bombă, în loc să ajungă unde trebuie, ar fi lovit lazaretul şi bum… gata cu mine.
Dacă azi dimineaţă m-aș fi sculat şi n-aş mai fi zăbovit ca un trântor mai departe în pat, nu i-aș fi trimis neveste-mi nici o scrisoare de pe frontul de vest, soacră-mea nu mi-ar fi trimis cozonaci, n-ar fi aflat colonelul, nu m-aş fi încurcat cu coniţa, n-aş fi ajuns pe frontul de est şi bomba nu m-ar fi făcut zob. Asta e.
După aia m-am sculat din pat, pe la vremea prânzului, că a venit soacră-mea la masă la noi şi a adus şi un cozonac cu mac. După ce am prânzit, au pus cozonacul pe masă. M-am uitat în jur dacă nu cumva e vreun colonel prin apropiere şi am luat cu frică o felie.
***
Pe frontul de vest nimic nou
Inapoi la cuprins
proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta . . .