"Nu iubești pe cineva pentru că este perfect,  îl iubești în ciuda faptului că nu este."
(Jodi Picoult)

 

Puțin despre iubire

 

     Hai să vorbim puțin despre iubire. Nu mă refer la iubirea de mamă sau iubirea de țară, mă refer la cel mai banal fel de iubire, iubirea dintre un băiat și o fată. Nimic deosebit, ați spune, există de când lumea. Da, există. Și de când lumea face aproape mai multe probleme decât orice altceva. Am dreptate sau nu? Păi cine zice că n-am dreptate habar n-are ce e iubirea și probabil că n-a iubit niciodată cu adevărat, numai a crezut.
     Uite ce e, iubirea este soră bună cu suferința. Dacă iubești trebuie neapărat să suferi, chiar dacă numai un pic și dacă nu ai motive cumva, creierul tău inventează motive fictive care poartă diferite denumiri: gelozie, vedenii, neîncredere, prostie. În combinații diferite, câte două, câte trei sau toate deodată. Că fetița îndrăgostită îl vede pe micuțul Casanova uitându-se la alte fetițe, că la vârsta lui e normal să fie așa și-și omoară ochii plângând pe umărul tuturor colegelor care au răbdare s-o asculte și a rudelor care n-au răbdare s-o asculte și crede că acum micuțul Casanova o s-o lase baltă și ea o să rămână veșnic singură în lumea asta mare și rea. Dacă flăcăul nu s-ar uita după fetițe, atunci n-ar fi un micuț Casanova și fetița noastră l-ar considera un bleg plictisitor și nici n-ar umbla cu el. Puteți să găsiți o logică în toate astea? Clasați-o cum vreți între gelozie și prostie. Sau invers: nenorocitul ăsta o vede pe lumina ochilor lui cum aruncă ocheade altora, că așa e rolul ei, să flirteze cu toți băieții, nu neapărat cu un anumit scop, doar așa, să vadă dacă armele ei nu s-au tocit cumva, deci o vede și simte cum pumnalul i se împlântă în inimă până la prăsele. S-ar lupta cu toți, i-ar răpune pe toți, să nu mai existe nici unul cu care aleasa inimii lui să poată flirta, dar nu poate, dacă nu de alta, e destul de pricăjit și dacă se ia de vreunul, s-ar putea să rămână și fără scăfârlie, nu numai fără iubită.
     Ei, acum să presupunem că toate mărunțișurile astea pentru un scurt moment nu există și în această scurtă perioadă de liniște, totul merge ca pe roate: se țin de mână, se sărută pe o bancă în parc în văzul lumii, crezând ca și struțul că dacă ei nu-i văd pe ceilalți nici ceilalți nu-i văd pe ei. Dacă au ghinion mai trece vreun profesor sau vreo prietenă de-a mamei lor care, doar ca avertisment și cu cele mai bune intenții povestește tot ce a văzut sau ce a presupus că ar fi urmat să vadă dacă ar fi avut timp să mai aștepte un pic în parc, dar astea sunt chestii neimportante care nu le strică armonia. Și bine fac.
     O astfel de situație este extrem de instabilă. O vorbă nepotrivită, un gest nepotrivit, o privire aruncată altcuiva, poate face ca situația să explodeze și să se schimbe cu o sută optzeci de grade în mai puțin de o micro secundă. Ei, dar împăcarea de după… Aia merită tot balamucul. Cu lacrimi în ochi și cu mâinile transpirate de puternica încătușare, pleacă pe străzi aiurea fără să vadă, fără să audă, fără să vorbească. În momentul ăla asupra lor coboară fericirea. Ah, numai dacă ai trăit așa ceva atunci poți înțelege!
     Iubirea e oarbă, asta o știe toată lumea, chiar și mamele care dezaprobă frumoasa pasiune a copiilor lor pentru cineva pe care ele evident îl consideră că nu e de un nivel corespunzător. Și asta e mai întotdeauna așa. Asta o știu din experiență, nu e teorie. Chestiunea asta e foarte complicată și merită s-o analizăm nițel. Cazul unu: fata e în regulă dar nu total în regulă. Nu se știe ce nu e în regulă cu ea dar ceva trebuie să fie. E cu un an mai mare ? Oau, o catastrofă, o să-i strice odrasla, știe prea multe. E cu un an mai mică? E un copil. E o colegă? Da, dar maică-sa, aaa… am auzit eu de ea… Cazul doi: fata e total în ordine, e bună la școală, știe să gătească, e bine crescută, deci are totul ca să placă. Mamei. Băiatului nu. Cazul trei: este imagine în oglindă a cazului doi. El, super politicos, îi duce mamei flori cand se duce s-o ia la plimbare pe fiică-sa, îi sărută chiar mâna. Doar o disperată s-ar combina cu unul ca el. Și în sfârșit cazul patru: tipul, ca să vorbim cinstit, e un derbedeu. Adică fumează, se distrează, are părul mare, poartă blugi, cântă la chitară și încă câteva defecte asemănătoare. Pe ăștia mamele îi urăsc ca pe ciumă dar de cele mai multe ori sunt neputincioase, nimic nu e mai atractiv pentru o fată decât un derbedeu simpatic.
     Ați văzut vreodată cum se uită doi îndrăgostiți unul în ochii celuilalt? Nu se văd, se sorb de   ți-e frică, acum, acum nu mai rămâne nimic din ei. Se privesc până le curg lacrimile dar nu se lasă, trebuie să dai cu tunul ca să-i întrerupi. Privirea asta de îndrăgostit conține toate ingredientele iubirii: sensibilitate, tandrețe, căldură, grijă, frică, durere, bucurie, speranță. Pivirea asta e atât de intensă încât e epuizantă și comprimă toată viața în câteva secunde de intensitate maximă.
    Iubirea e nebună și dacă au noroc, nebunia se împarte egal pe amândoi. Dacă nu, rămâne unul singur cu toată povara ei și pentru un timp îl scoate complet din circulație. Îl face orb, prost, credul, se minte pe el singur, nu mai doarme, nu crede nici ceea ce vede cu ochii lui. Iar celălalt? Ei, așa e viața, așa e iubirea. Azi e, mâine nu e.
    Iubirea nu are reguli, e aiurea. Nu poate fi controlată, nu poate fi programată. Nici unul dintre noi n-are control asupra ei, în sfârșit ceva care nu poate fi controlat în lumea asta plină de reguli. Și asta o face ceva aparte.
 
Sursele mele de inspirație au fost cele proprii, cele ale prietenilor și cunostiințelor mele și cele culese pe stradă când, plin de critică priveam perechile de îndrăgostiți care se sărutau în public. Cum se schimbă omul. Dar după ce ați citit asta, înainte de a spune: măi ce bazaconii a debitat ăsta iarăși, luați-vă o clipă și intrați adânc în voi inșivă să vedeți dacă e adevărat sau nu.
***

iubire

Putin despre iubire

proza scurta Inapoi la cuprins

 

 proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire

iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire