Idilă

Când am ieșit din casă și am luat-o pe strada Mare, Broadway, cum îi zicem noi în sat, m-am întâlnit cu Mary, Măria lu Tontu de stă în spatele bisericii. Am întrebat-o unde se duce, mi-a zis că se duce să babysituie la copilul lu frate-său, Kevin, că frate-său e plecat cu muierea, mama lu Kevin și cu ai bătrâni, părinții lui, la târg la oraș. Și Kevin, (noi îi zicem Mielu, că-i cam bleg de la naștere) n-a putut să rămână singur acasă așa că a rugat-o mama lu Kevin, Janette, (noi îi zicem regățanca, că-i de undeva de lângă București, da numa pe la spate) să aibă grijă de el, să nu cadă în fântână ori să mânce iară din covata porcilor.

Pe Janette asta a luat-o prostu de Mitru după ce a stat șase luni la București la școala de impiegați de mișcare și a lăsat-o grea cu Mielu. Pe urmă au stat vreo câteva luni pe unde au apucat, da când i-a venit sorocul, i-a dat Mitru telefon cam cu frică lu tată-său, Vladimir ( noi îi zicem rusu, că-i venit dintr-un sat de ruși de pe lângă Reșița Mare ) și tată-sau i-a spus că-l omoară, da să vina acasă că n-are nici un nepot și că pot să stea cu ei în casă, dar să știe că nora-i noră și mare cuvânt n-o să aibă să spună.

Așa că au venit amândoi, peste câteva zile s-a născut Mielu-Kevin și, brusc s-a schimbat toată ordinea în casă. Janette a pus mâna pe frâie și a dat bice cailor. Mița, a bătrână, mama lui Mitru, a plâns ziua și noaptea vreo lună de zile, dar acuma s-a obișnuit și cu borșul și cu ciulamaua, mai pune ea din când în când pe foc câte ceva cum a învățat-o mama ei, dar numai când n-o vede regățeanca.

Mitru a terminat școala, da la CFR nu s-a mai dus, că post n-a primit numa la Turnu Severin și n-a vrut să-i lase pe ai bătrâni singuri și fără ajutor. Acum păzește caii la CAP și cară noaptea acasă ce-i de sezon, pentru el, pentru primar și pentru milițianul satului.

Am întrebat-o pe Mary dacă nu vrea s-o conduc pană la casa lu frate-său. S-a uita jur în împrejur și când a văzut că nu-i nimeni, a lăsat ochii în pământ și n-a zis nimic, așa că m-am dus cu ea către casa lu frate-său. Când am ajuns la poartă, am întrebat-o dacă nu vrea s-o ajut să aibă grijă de Mielu, a zis că nu, a deschis poarta, a intrat și a lăsat poarta deschisă. Am intrat după ea și m-am oprit în mijlocul curții, sub nuc și am așteptat să vad ce se mai întâmplă. Mary a ieșit din casa din spate cu Kevin de mână, tot murdar, că apucase prostu să ajungă la cocină, l-a spălat la fântână cu apă rece, cât s-a putut și apoi l-a lăsat în plata Domnului. I-am zis: "vezi mă, că pică în fântână", dar mi-a zis că nu-i adâncă, nu pățește nimic iar cu apa rece e obișnuit. Pe urmă a venit la mine sub nuc și s-a așezat pe pământ cu spatele sprijinit de trunchi și și-a desfăcut nasturii de sus de la bluză. A zis că-i tare cald și când n-am zis nimic, a mai zis o dată să fie sigură că am văzut că-i e cald. Tare cald…

M-aş fi dat mai aproape de ea, dar prostu ăla de Mielu se proțăpise în faţa noastră și se uita la noi și nu zicea nimic. Mi-a zis:" lasă-l, nu-l baga în seamă, că-i prost și nu pricepe nimic", dar cumva parcă nu-mi venea să mă mișc, așa țintuit de privirea lui bleagă. M-am uitat la ea și i-am zis: "nu crezi că în şură e mai răcoare ?" n-a zis nimic dar s-a sculat alene și a luat-o către şură, eu după ea, Kevin după mine. I-a zis: "du-te joacă-te cu porcii !" dar el nimic, stătea în ușa șurii și ne privea mai departe cu ochii lui de pește mort.

"Dacă pleci, iți dau ceva bun", i-a mai zis ea, puțin nervoasă de situație, dar Kevin, ca surdul.

Atunci s-a sculat Măria și l-a pocnit de vreo două ori cu palma peste cap, că s-a dus Mielu învârtindu-se afară din șură și ne-a lăsat în treaba noastră, pe care cu cea mai mare repezeală am încercat s-o începem. Dar n-am ajuns la al treilea nasture, că s-a auzit un "pleosc" și pe urmă un urlet înfundat de parcă ar fi venit din tunelul trenului. Căzuse prostul în fântână.

Ne-am lăsat treaba și am fugit să-l scoatem, nu era așa de adâncă, dar vreo trei metri tot avea, am lăsat găleata în jos să-l tragem afară dar degeaba, pană la urmă a trebuit să cobor eu în fântână și să-l scot. Era vânăt de frig și speriat de numa, numa, l-am dezbrăcat de tot și l-am pus să se încălzească la soare. Pe urmă i-a stors bine hainele și l-a îmbrăcat cu ele, a zis că pe el se usucă mai repede, pană când vin ai lui trebuie să fie uscate, altfel dă de dracu.

Am plecat gânditor și am ieșit din nou în stradă. Era cald și plăcut, în dreptul bisericii m-am întâlnit cu

Gheorghina ( noi îi zicem Jacqueline că seamănă cu una din film ) și am întrebat-o unde merge. Mi-a zis că merge să aibă grija de fata soră-si care e plecată în oraș. M-a mai întrebat dacă nu vreau să-i ajut dar i-am spus că am ceva urgent de făcut, da poate altă dată.

***

idila

Idila

Inapoi la cuprins

proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta proza scurta . . .

idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila

idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila idila

"Vrei să te muți la țară? Foarte bine, acolo e viața adevărată. Cei care trăiesc în orașele mari nu au o viață adevărată. Acolo fiecare joacă o comedie." (Sfantul Teofan Zăvorâtul)