Dacă o să citești rar, foarte rar, o să vezi culorile așa cun le-am vazut eu

O poveste colorată

Ceasul sună insistent şi îl trezi din somnul adânc, se trezi  buimac, ca într-o ceaţă densă şi gri, gri era şi lumina care intra prin crăpătura storurilor. Mai rămase o clipă în cenușiul camerei şi alene se sculă din pat, se spălă, se bărbieri, îşi îmbracă cu grijă în faţa oglinzii costumul gri, perfect călcat, perfect potrivit cu cravata gri închis, ca şi ciorapii, încuie cu grijă  ușa, se sui în mașina lui luxoasă gri metalizată.

Opri în faţa clădirii mari şi bătrâne, cu zidurile de culoarea granitului, urcă în birou şi se apucă de lucru. Un ciocănit la ușa capitonată în roșu şi secretara lui, tânără şi drăguţă,  îmbrăcată într-o rochie de vară roșie, cu pantofi adecvați, roșii şi ei, cu un colier de rubine în jurul gâtului, intră cu mapa roşie în mâna stângă, în dreapta cu o ceaşcă din sticlă, în care ceaiul de măceşe, roşiatic şi parfumat aburea încă. O privi o clipă cu ochii lui înroşiţi de oboseală, îi adresă un “bună dimineaţa” obosit, faţa lui palidă se înroşi uşor când ea ramase cu privirea o clipă mai mult în privirea lui, apoi plecă.

După câteva ore concentrate, îşi lua servieta şi plecă îngândurat către casa. Descuie uşa albastră cu cheia , scoase din cutia de poştă plicul azuriu par-avion şi-l aruncă nedesfăcut pe măsuţa rotunda din hol. Apoi intră în dormitorul albastru şi uşurat, îşi aruncă cravata peste aşternutul meticulos aranjat, deschise dulapul şi îşi puse o pereche de pantaloni bleu-marin, un tricou albastru deschis şi încălţă pantofii de sport.

Când ajunse la marginea pădurii, începu să alerge, la început încet , apoi din ce în ce mai repede printre tufele verzi, pe aleile cu iarbă fragedă, pe sub coroanele copacilor. Un aer proaspăt îi umplu plămânii, aerul părea şi el verde în desişul ăsta de plante, de arbori, de flori.

Încetul cu încetul, liniştea coborî  în interiorul fiinţei lui, trupul lui se identifică cu masa verde din jur şi încetul cu încetul o pace plăcută se instală ca o aură în jurul lui.

Intră în casă şi alene, încet şi liniştit se dezbracă, intră sub duş şi lăsă apa fierbinte să curgă peste corpul lui, corpul lui înconjurat de aburii albi, de picăturile lăptoase ce se prelingeau pe faianţa alba, imaculată. Se frecă cu prosopul alb şi, îmbrăcat în halatul lui alb intră în livingul cu pereţii albi, liniştitor de albi. O sofa de piele alba într-un colţ, o măsuţă albă cu câteva hârtii răspândite pe ea, cărţi în biblioteca albă şi ea. Se întinse visător pe sofa, întinzându-şi picioarele obosite cu piele palidă şi se uită în gol la geamul prin care lumina  albă intra prin perdeaua albă de tuel. În partea opusă a sofalei domnea o masă  masiva, acoperită cu o faţă de masă strălucitor de curată şi de albă şi în mijlocul ei o fructieră de porţelan, un porţelan simplu şi fin, gingaş în albeaţa lui.

Şi în fructieră un singur fruct: ...o portocală.

***

O poveste colorata

  Inapoi la cuprins

proza scurta   proza scurta  proza scurta  proza scurta  proza scurta  . . .

culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare 

culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare culoare